Duminica a treia a Paștelui

   
Sensurile Scripturii în Evangheliile duminicale:

Littera gesta docet:

litera ne învață faptele;

Quid credas allegoria:
alegoria, ce trebuie să credem;

Moralis quid agas:
morala, ce trebuie să facem;

Quo tendas anagogia:
anagogia ne arată scopul.
 
   
Litera:  

Luca 24,35-48: Discipolii întorși de la Emaus le-au povestit cele de pe drum și cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii. Pe când vorbeau ei acestea, Isus a stat în mijlocul lor și le-a spus: "Pace vouă!" Speriați și cuprinși de teamă, credeau că văd un duh, dar el le-a spus: "De ce v-ați tulburat și de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră? Priviți mâinile și picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiți-mă și vedeți: duhul nu are carne și oase cum mă vedeți pe mine că am!" Și, spunând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele. Însă pentru că ei, de bucurie, încă nu credeau și se mirau, Isus le-a spus: "Aveți aici ceva de mâncare?" Ei i-au dat o bucată de pește fript. Și luând-o, a mâncat-o înaintea lor. Apoi le-a spus: "Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când încă eram cu voi; că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi". Atunci le-a deschis mintea ca să înțeleagă Scripturile și le-a spus: "Așa este scris: Cristos trebuia să sufere și să învie din morți a treia zi și să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile. Începând din Ierusalim, voi veți fi martorii acestor lucruri".

 
   
Alegoria:  
- "Frângerea pâinii" este alegorie a Euharistiei, în care Isus se face recunocut de noi ca acela care știe să se dăruiască în întregime, până la jertfa supremă, pentru gloria Tatălui și pentru mântuirea oamenilor.
- Întoarcerea celor doi discipoli de la Emaus la Ierusalim este alegorie a întoarcerii la credință a celui care a suferit o dezamăgire arzătoare. Este alegoria valorii comunității - în mod deosebit a celei apostolice - pentru creșterea în credință.
- Arătarea rănilor trupului din partea lui Isus este alegorie a modului său de a se pune în fața tuturor oamenilor istoriei: El este și va rămâne pentru totdeauna acela care a murit și a înviat pentru fiecare dintre noi.
 
   
Morala:  
Liturgia continuă să ne descrie episoadele petrecute în duminica Paștelui, din zori - apariția înaintea femeilor - până seara, când apare la Emaus, iar acum, la ceas târziu de seară, când apare în cenacolul din Ierusalim, dincolo de apariția personală lui Simon Petru. Care este morala unei relatări care să fie o poveste tragică cu un final fericit? A fi martori ai unei realități superioare, care depășește granițele așteptărilor omenești: un Dumnezeu care se face mic, moare, învia, și se oferă spre mâncare. Pare absurd, însă tocmai pentru aceasta este supraomenesc, mai mult, este divin, dacă prin Dumnezeu înțelegem o ființă personală care se autodefinește Iubire.
   
Anagogia:  
Cei doi discipoli, după ce "au coborât" la Emaus, "urcă din nou" la Ierusalim. Coboară dezamăgiți, urcă din nou plini de speranță; coboară către pierzare, urcă din nou către mântuire, coboară către izolare, urcă din nou către comunitatea primitoare și bucuroasă. Orice anagogie îl conduce pe om către înalțimi, către mai bine, către viață.  
   
Fr. Fiorenzo Mastroianni, O.F.M. Cap.   
 
***  
 

ORDINUL FRAȚILOR MINORI CAPUCINI - CUSTODIA "FERICITUL IEREMIA"
Adresa: B-dul Belvedere 7, cod 601091, mun. Onești, jud. Bacău
Telefon 0234 32 11 00 | Fax 0234 31 50 39