Duminica a II-a din Postul Mare

   
Sensurile Scripturii în Evangheliile duminicale:

Littera gesta docet:

litera ne învață faptele;

Quid credas allegoria:
alegoria, ce trebuie să credem;

Moralis quid agas:
morala, ce trebuie să facem;

Quo tendas anagogia:
anagogia ne arată scopul.
 
   
Litera:  

Marcu 9,2-10: Isus îi conduce pe Petru, pe Iacob și pe Ioan pe un munte înalt (eis òron upselòn). Erau numai ei (kat’idìan mònous), când Isus s-a schimbat la față (metemorfòthe) înaintea lor. Hainele lui au devenit foarte (lìan) albe și strălucitoare (stìlbonta leukà), cum nici un albitor de pe pământ nu le-ar fi putut albi. Și le-a apărut lor Ilie și Moise, care vorbeau cu Isus. Petru, luând cuvântul, a spus: "Învățătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise și una pentru Ilie!" De fapt, nu știa ce să spună; căci îi cuprinsese frica. Apoi a venit un nor care i-a învăluit în umbră (epi-skiàzousa) și din nor a fost un glas: "Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultați de el!" Dintr-o dată, privind în jurul lor, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei. În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui cele ce au văzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morți (ek nekròn anastè). Ei au păstrat lucrul acesta pentru ei, întrebându-se ce înseamnă "a învia din morți" (tò ek nekròn anastènai).

 

 

 
Alegoria:  
Acest pasaj este aproape în întregime alegoric. Muntele este locul teofaniilor nu doar pentru evrei ci și pentru păgâni, care îi adorau pe zeii lor pe înălțimi. A urca și a coborî muntele presupune îndepărtarea de preocupările omenești pentru a ne întâlni cu Domnul, și întoarcerea la acestea pentru a construi - cu pasiune și angajare - istoria cotidiană. Prezența în același timp a reprezentanților Profeților (Ilie) și Legii (Moise) împreună cu Isus și cei trei stâlpi ai Bisericii care se năștea (Petru, Iacob, Ioan) simbolizează trecerea și, în același timp, continuitatea dintre prima și ultima alianță (veșnică) între Dumnezeu și om. Ilie și Moise arată necesitatea credinței (Ilie) și a faptelor (Moise). Totuși, evanghelistul Marcu, spunând că "a apărut" Ilie (la singular) și Moise, dorește să sublinieze întâietatea profeției asupra legii; aceasta din urmă este necesară în cadrul alianței, dar nu în sine, întrucât a fost scrisă în inimă. Zăpăceala de care dă dovadă Petru, dar și Iacob și Ioan, în fața teofaniei Tatălui (vocea), a Fiului (schimbarea la față) și a Duhului Sfânt (norul), este alegorie a zăpăcelii tuturor oamenilor care s-au dezobișnuit de supranaturalul din timpul alungării din Eden, când Dumnezeu vorbea în fiecare zi cu protopărinții; dar și a zăpăcelii multor persoane - chiar și a celor ecleziale - care "nu știu ce să zică" atunci când aud vorbindu-se de apariții, minuni, manifestări ale divinului în lumea umană. Cele trei colibe - de ce nu șase? - despre care vorbește Petru fac referință la dorința omului de a intra în posesia frumuseții veșnice!  
   
Morala:  
Evangheliile conțin diferite interdicții ale lui Isus față de apostoli, printre care acelea care privesc a) puterea sa tămăduitoare, b) mesianitatea sa, c) moartea și învierea sa. Sunt interdicții temporare, cum este aceea de a nu evangheliza decât oile pierdute ale lui Israel. După înviere acestea vor deveni, în schimb, porunci categorice: a predica chiar și păgânilor "vestea cea bună" că Isus este Mesia, venit pentru a vindeca sufletele și trupurile nu numai ale evreilor, ci ale tuturor oamenilor, dar mai ales a vesti că Isus este Fiul unul-născut al lui Dumnezeu, cel iubit, și de a "asculta", adică a crede, a iubi, a practica. Apostolii, de fiecare dată când Isus vorbea despre moartea și învierea sa, rămâneau perplecși și se întrebau ce însemna "a învia din morți". După învierea lui Isus au înțeles și au făcut din misterul pascal (pătimirea, moartea și învierea lui Isus) subiectul central al predicării lor. Iar noi, mai suntem încă perplecși?
   
Anagogia:  
A urca pe munte este anagogie. A înălța la Dumnezeu gândul nostru este anagogie. A arenunța la perplexitățile și dubiile noastre pentru a ne încredința lui Isus, Calea, Adevărul și Viața, este anagogie. A urca la cer într-o zi, cu sufletul și trupul, mântuiți de Cristos, este unica și cea mai importantă anagogie a noastră, pentru că altfel am fi destinați la nimic.  
   
Fr. Fiorenzo Mastroianni, O.F.M. Cap.   
 
***  
 

ORDINUL FRAȚILOR MINORI CAPUCINI - CUSTODIA "FERICITUL IEREMIA"
Adresa: B-dul Belvedere 7, cod 601091, mun. Onești, jud. Bacău
Telefon 0234 32 11 00 | Fax 0234 31 50 39